deunăzi mi-am scos inima din piept, am pipăit-o şi am constatat că e întreagă. bucăţile desprinse acum ceva timp le-am cusut la loc şi au prins rădăcini ca şi când n-ar fi fost rupte niciodată. am fost puternică în ultima vreme, am fost răbdătoare şi am iubit şi viaţa mea şi-a reluat mersul într-o linişte liniară pe care o aşteptasem de mult. învăţ câte ceva în fiecare zi şi acum ştiu cu siguranţă că nimic nu e perfect, că nu trebuie decât să ajungi la un acord cu tine însuţi şi să te adaptezi la ce ţi-a fost dat cât mai bine cu putinţă şi apoi lucrurile se vor aranja de la sine. viaţa are cursul ei propriu pe care şi-l urmează neclintită şi doar uneori, dacă eşti norocos şi suficient de îndrăzneţ, o poţi face să o ia pe la cotituri şi să prindă forma planurilor tale. e ca atunci când, deşi în sufletul tău aştepţi să vină primăvara, îţi laşi cizmele să ţi se afunde în zăpada înaltă şi zâmbeşti. oricum e doar o dată pe an.
Ian25
